Ieri ma intorceam de la serviciu extenuata, suparata, revoltata, trista, nehotarata, un amalgam de sentimente care in total nu fac bine.
Printre blocuri, de undeva de la etaj, se auzea cantand stangaci la chitara si voce un baiat, canta "Knockin' on heaven's door". Parca s-a oprit timpul in loc. Parca am primit o palma grea peste fata, pe care o mai simt si acum. Mi-am dat seama ca nu mai sunt nimic din ce am fost si ca nu stiu cand m-am pierdut pe drum... Si ca sunt perfect goala pe dinauntru.
In primul an de facultate am facut naveta cu trenul, pentru ca eram prea legata de casa. Si mergeam mai multi studenti pe acelasi traseu. Unul din ei s-a suparat ca dupa o vreme i-am spus cum ma cheama, mi-a zis ca pentru el eram fata din tren. Nu mai sunt fata din tren, nu mai sunt fata cu chitara si merg din greseala in greseala. Nu ma mai impac cu mine insami si nu mai am curajul sa ma privesc in ochi in oglinda. Nu e un sentiment de frustrare, ci mai degraba unul de dezamagire. Seninatatea vocii baiatului care se auzea cantand la chitara m-a facut sa-mi doresc cu ardoare naivitatea de demult.
Anul asta a fost cel in care mi-am implinit mai multe vise, dar si cel in care mi s-au intamplat lucruri pe care nu le-am dorit niciodata, as putea spune chiar cel mai greu an. Abia astept sa treaca si sa sterg cu buretele toate intamplarile nefaste.
Hai sa traim!
Printre blocuri, de undeva de la etaj, se auzea cantand stangaci la chitara si voce un baiat, canta "Knockin' on heaven's door". Parca s-a oprit timpul in loc. Parca am primit o palma grea peste fata, pe care o mai simt si acum. Mi-am dat seama ca nu mai sunt nimic din ce am fost si ca nu stiu cand m-am pierdut pe drum... Si ca sunt perfect goala pe dinauntru.
In primul an de facultate am facut naveta cu trenul, pentru ca eram prea legata de casa. Si mergeam mai multi studenti pe acelasi traseu. Unul din ei s-a suparat ca dupa o vreme i-am spus cum ma cheama, mi-a zis ca pentru el eram fata din tren. Nu mai sunt fata din tren, nu mai sunt fata cu chitara si merg din greseala in greseala. Nu ma mai impac cu mine insami si nu mai am curajul sa ma privesc in ochi in oglinda. Nu e un sentiment de frustrare, ci mai degraba unul de dezamagire. Seninatatea vocii baiatului care se auzea cantand la chitara m-a facut sa-mi doresc cu ardoare naivitatea de demult.
Anul asta a fost cel in care mi-am implinit mai multe vise, dar si cel in care mi s-au intamplat lucruri pe care nu le-am dorit niciodata, as putea spune chiar cel mai greu an. Abia astept sa treaca si sa sterg cu buretele toate intamplarile nefaste.
Hai sa traim!
