Servetelele si dragostea

Zilele trecute, la serviciu, mi s-a intamplat sa aud un lucru frumos :)

Un baiat care lucreaza in apropierea mea vorbea cu o fata care lucreaza in apropierea lui :)
La un moment dat aud urmatoarea intrebare din partea lui: "Ai sa-mi dai un servetel? Ca aveam si eu in geaca un pachet, da' mie mi le ia Claudia pe toate" (Claudia fiind iubita lui). Raspunsul colegei lui a fost urmatorul: "Pai n-o certi?".

Iar raspunsul lui a fost acesta: "Pai ce dracu' sa fac, daca o iubesc..."

A fost una dintre cele mai frumoase declaratii neintentionate pe care le-am auzit. :)

Eminescu si generatia Pokemon

Ma intorceam azi destul de aiurita si de obosita de la serviciu si aproape ca dormeam in metrou, cand fara sa vreau m-a trezit ceva. Un grup de dudui care urca la Romana, la vreo 15 ani, machiate de seara la ora 14, mai galagioase decat doamna care ne spune mereu in difuzoare ce statie urmeaza, cu bretoane care le acopera fata, cu incaltaminte cu 2 numere mai mare si cu un ras aproape hidos. Am uitat sa precizez laitmotivele din discutia lor, sau cel putin ce ajungea la mine: "da fattaaaaaa" si "beleaaa".

Cand tocmai era sa adorm la loc bufnesc toate in ras si se aude una dintre ele "Iete faaa pe Creangaaaaa". Iarasi rad toate. Intr-un final, se aude totusi una dintre ele: "Nu e fata Creanga ce dreaq, e Eminescu". Am fost de-a dreptul socata sa vad ca totusi una din aratari l-a recunoscut pe bietul Eminescu.

Daca mergeti cu metroul stiti prea bine ca in perioada asta, pe agatatorile de care ne tinem, sunt prinse imagini cu Eminescu si cu Tepes zambind, e o reclama la nu stiu ce ziar.
Ce pot sa spun... Mi-era rusine de rusinea lor.
Rusine...

Amintire cu gust de ciocolata

Cum e sa ai o zi absolut normala care sa fie marcata de lucruri simple si frumoase?

Am carat astazi dupa mine chitara + amp + proc astfel: Luci - serviciu, serviciu-casa, casa-repetitii, repetitii-casa. Sunt rupta de oase, dar am un sentiment de implinire :)

Cum e sa iesi dupa 8 ore de nervi intinsi la maxim si gasesti pe cineva drag jos, care a trecut sa te salute si sa-ti faca ziua frumoasa? :) Zic eu minunat.

Cum e sa te opresti incarcat de bagaje la o strada pe care nu exista trecere de pietoni, iar femeia din masina sa-ti cedeze politicos trecerea? Zic eu imbucurator.

Cum e sa astepti metroul la 11 noaptea aproape cu ochii inchisi, iar o doamna frumoasa de langa tine care mananca ciocolata impreuna cu sotul ei sa te serveasca si pe tine, chiar sa insiste? Zic eu nostim.

Uitare

Ieri ma intorceam de la serviciu extenuata, suparata, revoltata, trista, nehotarata, un amalgam de sentimente care in total nu fac bine.
Printre blocuri, de undeva de la etaj, se auzea cantand stangaci la chitara si voce un baiat, canta "Knockin' on heaven's door". Parca s-a oprit timpul in loc. Parca am primit o palma grea peste fata, pe care o mai simt si acum. Mi-am dat seama ca nu mai sunt nimic din ce am fost si ca nu stiu cand m-am pierdut pe drum... Si ca sunt perfect goala pe dinauntru.
In primul an de facultate am facut naveta cu trenul, pentru ca eram prea legata de casa. Si mergeam mai multi studenti pe acelasi traseu. Unul din ei s-a suparat ca dupa o vreme i-am spus cum ma cheama, mi-a zis ca pentru el eram fata din tren. Nu mai sunt fata din tren, nu mai sunt fata cu chitara si merg din greseala in greseala. Nu ma mai impac cu mine insami si nu mai am curajul sa ma privesc in ochi in oglinda. Nu e un sentiment de frustrare, ci mai degraba unul de dezamagire. Seninatatea vocii baiatului care se auzea cantand la chitara m-a facut sa-mi doresc cu ardoare naivitatea de demult.
Anul asta a fost cel in care mi-am implinit mai multe vise, dar si cel in care mi s-au intamplat lucruri pe care nu le-am dorit niciodata, as putea spune chiar cel mai greu an. Abia astept sa treaca si sa sterg cu buretele toate intamplarile nefaste.
Hai sa traim!

In sfarsit imi place Bucurestiul :)

De ce?

Pentru ca ploua primavaratic si nu e praf si orasul miroase a ploaie. Si nu e praf :) Pentru ca au inflorit pomii si mirosul de ploaie se amesteca cu parfumul lor si toata nebunia asta te face sa zambesti. Si pentru ca deschid dimineata fereastra si am un pom inflorit sub nas.

Stiu, asta se intampla peste tot, dar in Bucuresti apreciez mai mult ca oriunde.

E primavara in viata mea :)

Dragoste, primavara, soare, asfalt uscat, momente frumoase, muzica, noi inceputuri, vise, pestisori de aur, ploaie, miros de ploaie, asfalt uscat din nou, pomi inmuguriti, gropi, caldura, praf, apusuri oglindite in geamul blocului de vis-a-vis, claxoane, plimbari prin parc cu o casca in mana, reflectii in reflexiile lacului, neatentie, miros de benzina, sunet de chitara, sicanari in trafic, rabdare, rataciri, bomboane de ciocolata, taximetrist care imi canta cantece italienesti vechi, cafea varsata pe rochie in drum spre serviciu, porniri intr-a treia, chirie in parcul Izvor, floare parfumata, ceai cu aroma de merisor si biscuiti cu gem, plimbari pe un cal cu stapan dibace, emotie, entuziasm, frica, curaj, dor de mare, euforie, de la o vreme rulez cu viteza minima prin viata mea, intr-un zambet continuu care nu-mi fuge de pe buze.

Fruntea sus, asfaltul se usuca! :p

Am avut bucuria de a putea petrece cateva ore la tara :) Si am dat de strengarii astia mici. Cat de rea e iarna asta care nu mai vrea sa plece au reusit sa-si faca si ei loc. M-am bucurat ca un copil sa-i vad. Si miros superb, nu ca cei de la gurile de metrou vanduti de duduile cu voce groasa :P Ce sa mai, a fost ca un sut in fund plin de optimism dat de ei mie, usor usor trista din cauza iernii, frigului, gropilor etc.

Patria vinurilor clasice vazuta prin ochii mei

Pod pe raul Moselle

Catedrala Saint-Étienne, este catedrala din Franta cu cea mai mare suprafata acoperita de vitralii (unele fiind pictate de Marc Chagall, unul din pictorii mei preferati :) )

Toamna de poveste...

Puritate si noblete

Culoare si liniste

Speranta

Verdun intr-o alta culoare

Zbor in Metz

Crepuscul

Asfintit

Verdun vazut de pe raul Meuse

Sfarsit de zi

Unde esti, primavara?...

Pe strada pe care stau acum sunt lasate afara peste iarna cateva motociclete. Imi dau seama ca este destul de greu cu garajele, sa iti poti adaposti motorul in conditii ok, insa cred ca oricine poate renunta la cateva pachete de tigari macar pentru o husa :p

Alatur o poza cu un motor de care mi-e mila in fiecare zi si una cu un calut al carui proprietar care fumeaza mai putin :D

Afara viscoleste iar... E prima iarna pe care o detest. Unde esti, primavara?...

Metroul si poezia

M-am trezit de dimineata cu ideea ca urma o sambata friguroasa, obositoare si monotona. Pe jumatate inghetata si pe cealalta jumatate adormita :) am alergat dupa metrou sa ajung macar azi la timp la serviciu. Si ca in orice calatorie pe magistrala 1 (prietenii stiu de ce :p) , de fiecare data ai parte de cate o poveste, muzicala sau nu, mai mult sau mai putin adevarata, mai mult sau mai putin credibila, adeseori enervanta.

Nu condamn dar nici nu incurajez cersetoria, recunosc ca majoritatea ma intristeaza. Cersetorii, falsi sau autentici, drogati, alcoolici, sau intr-adevar oameni care au probleme, sunt ca o palma peste fata mea, a unui om cu o viata cat de cat normala, dar si peste fata societatii.

Astazi a fost insa altfel. La Timpuri Noi a urcat un tanar, sa zic pe la vreo 30 de ani, cu infatisarea tipica de cersetor - neingrijit, murdar, cu haine zdrentuite. Deja nu mai suportam ideea de a auzi un om tipand peste zgomotul creat de metrou in mers. Acel tipat, suprapus peste oboseala si stresul multora dintre noi este pentru mine ca si cum m-ar lua de umeri si m-ar scutura, mi se pare chiar violent.

Dupa ce a livrat textul binecunoscut cu "oameni buni cu suflet mare" m-a scos din rutina. O voce cat de cat calda a inceput sa recite Eminescu, intr-un mod destul de nerobotic. Pana la Lujerului, unde am coborat, omul ala a zis "Luceafarul". :) Da, ati putea spune ca m-a pacalit frumos, dar pentru un sfert de ora am fost in alta lume. De data asta mi-a dat mie o palma peste suflet, omului aproape mecanicizat de orasul asta zgomotos.

Mi-am amintit de liceu, perioada in care am citit si m-am bucurat de carti cel mai mult. O perioada frumoasa si plina de libertate si de nebunie, cred ca din viata unei bune parti dintre noi. Si mi-am amintit de Eminescu, omul si geniul ridicat pe piedestal si totodata blamat, interpretat si reinterpretat, care "ne trebuie" la bac si de care ne amintim in general (doar) pe 15 ianuarie. Ma tem ca din cauza faptului ca ne-a fost bagat pe gat in scoala n-am apucat sa-l "cunoastem" cu adevarat. Am avut ocazia in liceu ( :) si aici ma refer si la timpul liber, expresie de pretuit astazi) de a-i citi o mare parte din opera. Si mi-a placut enorm. Regasesti in textele lui sentimente sau stari greu de descris, pe care totusi le-a manuit frumos din condei. Asa ca nu pot decat sa-i multumesc omului din metrou care mi-a amintit de adolescentul si de framantarile adolescentine din mine.

Alatur o melodie superba a trupei Mondial, pe versurile lui Eminescu.