miercuri, 12 decembrie 2012

Mostrorex autentic

Numai mie mi se par psihotice colindele de la metrou? Cred ca e inadecvat sa iti urle in urechi by default un CD cu cantece (in curand le voi invata), chiar si de sarbatori. Cum suntem la metrou? In principiu nu mergem zilnic in plimbare, sa vizitam vreun loc prin Bucuresti, ci suntem pe fuga: obositi, stresati, grabiti, frustrati, pe ganduri, in intarziere si cum mai vreti voi. Senzatia lasata nu sare prea departe de colindele tipate in metrou de cersetori. Sa nu mai vorbim de colindele alese, care se vor a fi autentice. Intr-unul din ele, un copil care sustine notele foarte bine si din a carui voce putem deduce cu usurinta ca are 10-12 ani, spune cuvintele din cantec cu "l" in loc de "r", pentru a crea iluzia ca este un copilas cel care canta, puritate etc. Rezultatul e, zic eu, penibil. 

Ce mi-as dori eu de la Mostrorex? Nu colinde, ci trenuri mai dese, aer conditionat functional, ferestre rabatabile la toate trenurile si conductori mai abili. Macar astea, raportate la tarifele practicate. Autentic, nu?

sâmbătă, 10 martie 2012

Adieri de primavara - primele plimbari :)

26 februarie, duminica faina la vreo 6 grade maxim, pe langa frigurile trase, e clar mana cereasca. 

Mergand in metrou, ma gandesc ce-o mai fi cu motorasul meu saracul, care a facut iarna afara, acoperit, dar tot afara este. Imi trec prin minte imagini din plimbari, senzatii, surprinderi, sentimentul acela placut de stat in sa si de film care se deruleaza la viteza decenta, cat sa ai timp sa joci in el.

Pun mana pe telefon, ii intreb pe prietenii mei dragi daca sunt acasa sa ma duc sa iau gaza din curtea lor, intreb daca e nevoie sa fac rost de o lopata, imi spun ca au ei (curtea arata ca orice loc din Bucuresti dupa ninsoare), ma urc intr-un taxi, pentru ca nu mai am rabdare sa atespt autobuzul care trece rar, si in zece minute sunt acolo. Ceberica este neclintit, incepem sa-l dezbracam :) Usor usor ii facem carare sa-l scoatem la asfalt si urmeaza un moment magic, prima cheie :) Stiind ca anul trecut l-am legat la o masina sa-i dam viata, fiindca nu i-am dat jos bateria, si ca nici anul asta nu i-am dat-o jos (asa invat eu din experienta :)) ), dau sa plec spre o benzinarie, sa cumpar niste cabluri. Si totusi, ce-ar fi daca... Ceberica e baiat cuminte si porneste la prima cheie. Incredibil. Tip de bucurie. Mi-a fost dor de sunetul asta. Dor rau de tot.



Acum pot sa il duc la mine, sa-l stiu sub ochii mei pana se mai incalzeste. Plec in graba spre casa, sa am timp sa-i deszapezesc locul pana se lasa frig. Numai ca drumul ma imbie si soarele la fel, asa hotarasc ca ceberica isi merita din plin prima plimbare pe anul asta. Mergem cat se poate pe drumul vechi spre mare. Cat ne permit baltile, gropile din spatele lor, cetatenii care arunca zapada in strada, cauciucurile, care ma mir ca nu m-au lasat pana acum si bineinteles frigul.



Incep sa cant in casca, in jur totul e alb, e multa lumina de la zapada, e o senzatie noua, ciudata si frumoasa totodata. Treptat frigul nu-mi mai permite sa ma bucur de plimbare, asa ca undeva pe la Fundulea fac cale-ntoarsa si-l duc pe ceberica acasa in siguranta.

O zi de poveste :)

3 martie, sambata insorita, as zice chiar vreo 9 grade afara, ceva mai putina zapada. Hotarasc sa ii fac lui ceberica ultimul drum cu papucii vechi, il asteapta unii noi si frumosi. Si plecam la drum, agale :) Zapada, lacuri inghetate, pescari la copca, biciclete, catei, trenuri, pasari, si, desi frigut, muuuult soare. Drum lin, masini aproape ioc, si senzatia aia faina, ca lumea e a ta, desi faci un lucru simplu.



Ma opresc sa mai trag un hanorac pe mine, un biciclist ce vine din sens opus se opreste si-mi face o poza ;)) Ii fac si eu cu mana, sa iasa poza in vreun fel. Imi continui drumul si simt ca mi-era al naibii de dor sa fac asta, sa merg si sa am mintea atat de limpede. Uneori simt ca, desi atentia mi-e solicitata la maxim, mi se pun gandurile in ordine. Ce poate fi mai placut decat sa mergi, nealergand dupa nimic, si sa savurezi drumul, natura in orice stadiu al ei, locurile, oamenii. De cate ori opresc sa intreb daca "pe-aici e bine" dau de oameni senini si glumeti. Pe alocuri mai trag cate-o injuratura in casca pentru lopetile care dau zapada in strada.  Ajung la Drajna cu mare pofta de o ciorbita pe care o si savurez pe indelete. Oamenii - primitori si veseli. 

Se lasa frigul si se si innoreaza, pe cai, si inapoi spre casa. Ceberica e din nou in lumea lui.

luni, 27 februarie 2012

Respect si atentie in trafic


Pentru ca si motociclistii au familii si prieteni la care trebuie sa se intoarca in siguranta.
Pentru ca pe 4 roti nu ai mai multa prioritate.
Pentru ca mersul pe o motocicleta nu ar trebui sa se transforme intr-un act de curaj in trafic.
Pentru ca o viata luata ramane o viata luata.
Pentru ca o pasiune trebuie sa ramana neatinsa de frustrari, stres si nervi intinsi la maxim.
Pentru ca motocicleta este un autovehicul in toata regula ;)
Pentru ca agresivitatea in trafic poate avea consecinte grave.
Pentru ca suntem fragili si neprotejati de vreo caroserie.
Pentru ca o clipa de neatentie ne poate costa totul.
Pentru ca si eu, la randul meu, ofer respect si atentie in trafic.

Mai jos cateva campanii foarte inspirate pe tema asta :)