miercuri, 24 februarie 2010

Fruntea sus, asfaltul se usuca! :p


Am avut bucuria de a putea petrece cateva ore la tara :) Si am dat de strengarii astia mici. Cat de rea e iarna asta care nu mai vrea sa plece au reusit sa-si faca si ei loc. M-am bucurat ca un copil sa-i vad. Si miros superb, nu ca cei de la gurile de metrou vanduti de duduile cu voce groasa :P Ce sa mai, a fost ca un sut in fund plin de optimism dat de ei mie, usor usor trista din cauza iernii, frigului, gropilor etc.







sâmbătă, 20 februarie 2010

Patria vinurilor clasice vazuta prin ochii mei




Pod pe raul Moselle



Catedrala Saint-Étienne, este catedrala din Franta cu cea mai mare suprafata acoperita de vitralii (unele fiind pictate de Marc Chagall, unul din pictorii mei preferati :) )




Toamna de poveste...



Puritate si noblete



Culoare si liniste



Speranta




Verdun intr-o alta culoare



Zbor in Metz




Crepuscul




Asfintit




Verdun vazut de pe raul Meuse




Sfarsit de zi

miercuri, 10 februarie 2010

Unde esti, primavara?...




Pe strada pe care stau acum sunt lasate afara peste iarna cateva motociclete. Imi dau seama ca este destul de greu cu garajele, sa iti poti adaposti motorul in conditii ok, insa cred ca oricine poate renunta la cateva pachete de tigari macar pentru o husa :p

Alatur o poza cu un motor de care mi-e mila in fiecare zi si una cu un calut al carui proprietar care fumeaza mai putin :D

Afara viscoleste iar... E prima iarna pe care o detest. Unde esti, primavara?...

sâmbătă, 6 februarie 2010

Metroul si poezia



M-am trezit de dimineata cu ideea ca urma o sambata friguroasa, obositoare si monotona. Pe jumatate inghetata si pe cealalta jumatate adormita :) am alergat dupa metrou sa ajung macar azi la timp la serviciu. Si ca in orice calatorie pe magistrala 1 (prietenii stiu de ce :p) , de fiecare data ai parte de cate o poveste, muzicala sau nu, mai mult sau mai putin adevarata, mai mult sau mai putin credibila, adeseori enervanta.

Nu condamn dar nici nu incurajez cersetoria, recunosc ca majoritatea ma intristeaza. Cersetorii, falsi sau autentici, drogati, alcoolici, sau intr-adevar oameni care au probleme, sunt ca o palma peste fata mea, a unui om cu o viata cat de cat normala, dar si peste fata societatii.

Astazi a fost insa altfel. La Timpuri Noi a urcat un tanar, sa zic pe la vreo 30 de ani, cu infatisarea tipica de cersetor - neingrijit, murdar, cu haine zdrentuite. Deja nu mai suportam ideea de a auzi un om tipand peste zgomotul creat de metrou in mers. Acel tipat, suprapus peste oboseala si stresul multora dintre noi este pentru mine ca si cum m-ar lua de umeri si m-ar scutura, mi se pare chiar violent.

Dupa ce a livrat textul binecunoscut cu "oameni buni cu suflet mare" m-a scos din rutina. O voce cat de cat calda a inceput sa recite Eminescu, intr-un mod destul de nerobotic. Pana la Lujerului, unde am coborat, omul ala a zis "Luceafarul". :) Da, ati putea spune ca m-a pacalit frumos, dar pentru un sfert de ora am fost in alta lume. De data asta mi-a dat mie o palma peste suflet, omului aproape mecanicizat de orasul asta zgomotos.

Mi-am amintit de liceu, perioada in care am citit si m-am bucurat de carti cel mai mult. O perioada frumoasa si plina de libertate si de nebunie, cred ca din viata unei bune parti dintre noi. Si mi-am amintit de Eminescu, omul si geniul ridicat pe piedestal si totodata blamat, interpretat si reinterpretat, care "ne trebuie" la bac si de care ne amintim in general (doar) pe 15 ianuarie. Ma tem ca din cauza faptului ca ne-a fost bagat pe gat in scoala n-am apucat sa-l "cunoastem" cu adevarat. Am avut ocazia in liceu ( :) si aici ma refer si la timpul liber, expresie de pretuit astazi) de a-i citi o mare parte din opera. Si mi-a placut enorm. Regasesti in textele lui sentimente sau stari greu de descris, pe care totusi le-a manuit frumos din condei. Asa ca nu pot decat sa-i multumesc omului din metrou care mi-a amintit de adolescentul si de framantarile adolescentine din mine.

Alatur o melodie superba a trupei Mondial, pe versurile lui Eminescu.